Mirrorless versus dslr. Sau cum am iertat eu fotograful de la nunta noastra

credit foto: Daniel Chindea

Nici nu stiam ce inseamna mirrorless, dar stiam sigur ca nu este un dslr. Pentru ca prezentarea lui se numea “mirrorless versus dslr“. Si mai stiam sigur ca nu vreau un dslr si ca am nevoie de argumente sa pun la masa discutiilor cu sotul meu, care tot zice sa ne luam si noi un aparat foto “ca lumea”. Adica dslr. Ce-i drept, cand eram eu mica, la mamaie in sat, pe langa popa, doctor si invatator, mai erau doua vedete absolute: postasul si
fotograful. Iar fotograful ala avea ditamai aparatul. Asa ca da, inteleg de ce noi, in mod traditional, asociem profesionalismul cu aparatele masive.

 Nici nu eram constienta de asta pana cand nu l-am vazut pe omul acesta, care aparea pe afisul unei conferinte foto, ca vine sa ne invete cum sa facem fotografii avand la gat o camera mica si aratand exact ca un turist prin Berlin. Si care isi afisa cu non-salanta lipsa de informatii tehnice sau lipsa importantei lor in realizarea fotografiilor wow. Daniel Chindea, ca despre el e vorba, mi-a placut super mult la Conferinta f64 Photo Story Begin your journey.

“Lumina se schimba, oamenii se schimba. Nu exista retete de setari, pentru ca fotografia ar trebui sa se bazeze pe noi insine”
Daniel Chindea

Si era fix omul de care aveam nevoie ca sa ma relaxez in ce priveste fotografia si ca sa imi aduc aminte ca fotografiile sunt despre autenticitate, viata pura, momente si amintiri reale, trairi. Si mai important decat asta, era omul de care aveam nevoie ca sa il iert, odata pentru totdeauna, pe bietul fotograf de la nunta noastra ca nu ne -a facut poze din alea de revista, in care ea priveste in zare cu buclele perfecte si gura intredeschisa, iar el o tine de mijloc suav, aratand ca in reclamele Gillette.

Nu am avut de-astea, dar in schimb am avut multe cu noi razand cu gura pana la urechi, cu coafura mea dezlantuita de la atata dans, cu imbratisari puternice si lacrimi inca neajunse pe obraz, cu multe riduri de expresie si cu noi. Noi doi si ai nostri fix asa cum suntem de obicei, doar ca emotionati pana peste poate si plini de entuziasm si bucurie. Cam in stilul celor de aici.

credit foto: Daniel Chindea

 

credit foto: Daniel Chindea

Paradoxal, Daniel Chindea m-a invatat ca imaginea nu e despre imagine. Ci despre oameni. Iar el se pricepe la asta pentru ca este fotograf de nunti si este alaturi de oameni in cele mai intense zile ale lor, in haosul si fericirea si balamucul specificul nuntilor. Iar fotografiile lui vorbesc, spun povestea acelor oameni si te lasa sa ii cunosti. Iar asta imi place la nebunie. Si da, el reuseste sa faca super fotografii cu un mirrorless, pentru ca stie unde sa se uite, pentru ca se lasa sa simta si pentru ca are un aparat mic, inofensiv, care nu sperie, nu ataca, nu stanjeneste pe nimeni si nu este insotit de clasicul strigat al fotografului de nunta, “pasaricaaa”, adica “cheese”-ul spus pe romaneste.

Si mai reuseste ceva. Sa tina piept curentului de a etala echipamente care mai de care mai sofisticate si sa isi pastreze curajul de a fi el insusi, de a se raporta la sine si de a munci pentru acea coerenta pe care o ai atunci cand sufletul si mintea iti sunt in acelasi loc. Iar asta nu mai e demult o lectie de fotografie, ci una de prietenie cu tine insuti si cu viata. Si cu evenimentele din viata ta. Asa ca , in loc de concluzie, preiau sfatul lui Daniel Chindea si zic: hai sa readucem bucuria in fotografiile de nunta sau de orice altceva!

“Daca suntem onesti, singurul lucru care conteaza este bucuria”
Daniel Chindea

Tot nu stiu ce inseamna mirrorless. Dar stiu sigur ca nu e un dslr!

Multumesc Daniel si f64!

PS: Si eu tot un Olympus am.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *