Eu in tara minunilor sau Cum (n)-am ajuns la Mama Time Out

Sa te invarti 40 de minute pe la Piata Romana cautand un loc de parcare nu e ceva nou pentru un sofer in Bucuresti, dar pentru mine a fost un semn clar ca am nevoie de un Mama Time Out. Niciodata nu m-am mai incurcat atat in trafic si niciodata nu am trait atatea secvente incalcite pe stradutele capitalei ca in seara in care Florina Badea organiza a doua editie a evenimentului la care aduna cititoarele blogului ei pentru o seara ca-ntre fete, cu invitati aparte…Ei bine, imi propusesem sa ajung si eu, din dorinta de a o cunoaste pe Florina, ale carei scrieri le citesc cu drag, mai ales de cand a fost la Paris pe urmele lui Hemingway- unul din locurile in care, mai demult, mi-am reincarcat si eu bateriile pentru inspiratie.

Asadar, mi-am propus. Insa Universul a avut alte propuneri pentru mine. Mi-a propus pentru inceput sa nu mearga Waze-ul astfel incat sa merg pe bajbaite in cautarea locatiei pentru eveniment. Si-a mai propus sa incurc Teatrul Ion Creanga cu biblioteca cu acelasi nume, sa o iau pe Magheru in loc sa merg pe Victoriei, sa nu fac dreapta pe o strada, nici pe a doua si sa ajung pe o a treia care m-a dus mult prea departe, sa intru de doua ori pe strazi inchise, sa fac de doua ori acelasi traseu in cautarea unui loc de parcare, sa cer indicatii la teatru si sa fiu indrumata gresit, sa alerg pana la locatia gresita si sa urc si vreo 30 de trepte pana la etaj ca sa aflu ca nu sunt unde trebuie, sa trec pe langa tot felul de personaje obscure, sa aflu de la un licean unde e biblioteca, sa imi zica un tip ciudat “Buna, ratusca” si sa ajung la locul potrivit dupa ce se derulase deja cea mai mare parte a evenimentului.

Daca alta data as fi cedat nervos si as fi plecat acasa sau as fi urlat de nervi in masina, observ cu mandrie si bucurie si “doamne ajuta” ca am facut fata foarte bine acestui lant ciudat de momente absurde, pline de disconfort, teama, frustrare, ratacire, ezitare si altele asemenea. Poate o fi de la faptul ca meditez, poate formarea in dezvoltare personala, poate anii intregi de lucru si zecile de carti citite…habar n-am.

Dar am reusit, in loc sa ma lamentez si sa las emotiile sa ma copleseasca, sa ma vad cu acel dram de detasare pe care il invoc mereu in ultimul timp si sa ma gandesc asa: ok, ma simt ca Alice in Tara Minunilor, ia uite ce de forme ciudate iau obstacolele pentru mine…ia uite, zici ca sunt intr-o bucla din care nu pot iesi….si ia uite ce de oameni ciudati, oare unde e iepurele sa ma ghideze? Iar iepurele eram chiar eu. Si reuseam sa trec prin fiecare moment in care dadeam de o fundatura ( sa fi tot fost vreo 15 momente din astea aseara) cu acea liniste ca sigur totul are un scop, ca nu am de ce sa ma lupt cu situatia, ca e ok daca nu ajung, ca universul vrea sa-mi transmita ceva si ca o sa aflu eu la momentul potrivit.

Poate nu vi se pare mare lucru, dar pentru micul control freak din mine cu un mare buton de panica pe care il aveam candva, faptul ca mi-am mentinut calmul si am indraznit sa ma las pe mana universului si am trecut si peste rusinea de a mai intra la final de eveniment este WOW.

Si la fel de wow a fost si evenimentul Florinei. Am reusit sa prind cateva exercitii ghidate de Roxana Gavriloaia, trainer Points of you, am avut doua partenere de ascultare minunate, precum si niste revelatii frumoase de tot pe care le-am luat acasa. Si uite asa, am cunoscut-o si pe Florina si a ei energie luminoasa , care parea si ea rupta din Tara Minunilor, prin modul in care impartea zambete calde si continea parca pe toata lumea de acolo, dar si prin outfitul ei geometric

Asadar, am intrat pe gaura cheii, am patruns intr-o gradina, am dat de niste nebuni si apoi m-am trezit intr-un loc cald si safe, alaturi de alti oameni la fel ca mine: buni, inimosi, luptatori, imperfecti, vii.

Iti multumesc, Florina pentru aceasta calatorie! Urmatoarea editie Mama Time Out va fi pe 13 decembrie.

Hunger si Trust au fost primele cuvinte pe care le-am extras la exercitiile Points of you. Pe celelate vi le dezvalui pe pagina mea de facebook! Va astept acolo!

 

6 Replies to “Eu in tara minunilor sau Cum (n)-am ajuns la Mama Time Out”

  1. Draga mea colega, ma bucur mult de cuvintele tale!!! Si ma bucur ca ne-am cunoscut si ma bucur de voi toate si de noi, asa cum suntem. Te imbratisez mult!

  2. Ce interesanta paralela cu Alice! 🙂 Am si eu uneori momente din astea cand NU ma mai aprind ca pe vremuri. Si ce bine ma simt! Acum imi pare rau ca nu am ajuns si eu la Mama Time Out. Poate data viitoare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *