Expresie vs. depresie

“Hey Malcolm! I’m depressed!!!”
E o replica dintr-un vechi sitcom care pe mine ma amuza teribil. Azi dimineata imi venea sa spun acelasi lucru. Si mi-am dat seama ce joc de cuvinte e alaturarea “expresie -depresie”, iar asemanarea nu e deloc intamplatoare. “Depresie” e un cuvant mare. Desi avem tendinta sa-l folosim adesea cand ne simtim pierduti, fara chef de viata sau lipsiti de energie, el inseamna mult mai mult decat atat. Prin urmare, primul meu sfat ar fi sa evitam sa ne catalogam starile mai proaste ca fiind depresii, cel putin pana nu aflam exact ce presupune acest cuvant. Pasul doi: exprima ceea ce simti. Asta am facut si eu azi si cred cu tarie ca “expresia” vindeca “depresia”. Mi-am luat agenda si am inceput sa scriu. Am facut una din listele mele miraculoase, de data aceasta cu lucrurile pentru care sunt recunoscatoare. Scriam fara sa mai gandesc si am ajuns la 14 motive pentru a zambi. Scrisul este eliberator, insa orice metoda de exprimare e binevenita. Poti sa desenezi, sa suni un prieten, sa tipi (de preferat nu la cineva), sa vorbesti singur in timp ce dai cu mopul :). Odata exprimata, problema ta ajunge sa fie constientizata si fie iti dai seama ca ea nu e de fapt o problema, fie treci la rezolvarea ei. Iar apropo de rezolvare….tocmai am primit o veste proasta: un caz, din pacate clasic, de intoarcere la un partener violent. Off… Intotdeauna exista o rezolvare. Tot ce avem de facut e sa ne-o dorim. Sa luptam cu provocarile vietii, sa cerem ajutorul, sa nu renuntam la noi.
Inchei cu un citat din “cartea manechinelor” in care cred foarte mult : Atunci cand iti doresti ceva cu adevarat , tot universul conspira la implinirea dorintei tale (Alchimistul- Paulo Coelho).
Hai sa ne lansam dorintele in univers si sa vedem ce se intampla!

Prajitura cu ravas

Luna aceasta am primit doua prajituri cu ravas. Sunt primele prajituri de genul asta pe care le primesc si au venit de la cele mai apropiate prietene ale mele. Prima a fost de la sora mea si zicea ca..”you are extremely sensitive”. No kidding? Chiar sunt asa! De cand ma stiu am crezut ca eu simt mai mult decat ceilalti. Trecand prin aceleasi situatii, eu simt si resimt mai mult si mai profund decat ar face-o poate multe alte persoane. Si, dupa mult timp in care nu am stiut ce sa fac cu aceasta sensibilitate, acum stiu ca ea nu este deloc o slabiciune, ci un dar. Prin el percep lumea in toata splendoarea ei, fara sa-mi scape nici uratenia. nici frumusetea ei. Ca sa ne intelegem..nu e vorba de sensibilitatea la frig sau la cremele cu parabeni.  Nu e fragilitate, desi multi confunda termenii… din comoditate. E o simtire mai ascutita, uneori mai profunda a lucrurilor din jurul meu. O parte e empatie. Alta e simpatie. Sau mila. Sau drag. Sau teama. Sau vis. Sau multe altele, dar poate dezbatem acest subiect mai pe larg anul viitor. Sa revenim la a doua prajitura, care a venit intr-un moment cum nu se poate mai potrivit, exact atunci cand incercam sa fac o lista. Da, recunosc, sunt din clubul persoanelor cu liste, dar sunt deja la nivel avansat. Nu le mai folosesc doar ca sa nu uit lucruri pentru a doua zi, ci si ca sa-mi reamintesc lucruri din trecut sau din prezent..cum ar fi ce imi place la viata mea. Dar nici despre liste nu vreau sa scriu acum…sa pastram totusi putin suspans si pentru viitoarele postari!Ce ziceam??…da, al doilea ravas! El a venit de la cea mai buna prietena a mea. Nu, n-am copilarit impreuna, cum se intampla in filmele americane, n-am facut science projects si nici schimb de papusi cand eram mici, ci viata ne-a adus impreuna anul trecut si ne-a lipit cu lipici magic. Si cum nimic nu e intamplator, ravasul de la ea zicea asa: “harmony and balance are waiting for you”. In momentul in care l-am citit m-am luminat. Da, chiar s-a aprins un bec si nu unul economic. Unul din ala ne-ecologic, cu lumina puternica. Armonie si echilibru este ceea ce caut de aproape un an. Si ceea ce am citit in ravasul meu mi-a reamintit ca asta e pe primul loc in lista mea pentru anul care vine si mi-a dat acel sentiment de siguranta ca voi gasi ceea ce caut. Insa ce mi s-a parut cel mai frumos este acel “wait”. Nu a fost “will come to you”, ci ” are waiting for you”. Semn ca daca iti doresti aceste lucruri, tu trebuie sa mergi spre ele. Nu vor veni la tine din senin. Te vor astepta dupa ce vei porni la drum, cu bagajele facute si constient ca aceasta este destinatia. Drumul e lung de obicei, dar exista un drum. Al fiecaruia dintre noi. Nu e nici usor. E plin de provocari, de intrebari, de raspunsuri, de “mai bine ma-ntorc inapoi” sau “mai e mult?”, dar cand stii ca ceva frumos te asteapta, merita sa mergi inainte. Ce e si mai frumos, e ca pe parcurs, incepe sa-ti placa, incepi sa te descoperi, sa te apreciezi, uneori sa te schimbi si sa inveti sa te iubesti. Si ce e si mai interesnt e ca aceasta calatorie e doar a ta. Incepe cu tine si se termina cu tine, pentru ca armonia si echilibrul sunt in noi. Noi trebuie doar sa le cautam. Carlos (www.yogilates.ro) zice ca atunci cand cautam motive de fericire in lucrurile materiale, de fapt ne lipseste ceva. Si nu, nu este acel lucru exterior. Nu e o calatorie, nu e o masina noua si nici macar barbatul ideal! Stiu, asta cu barbatul ideal e greu de crezut. Dar el spune ca aceste lucruri exterioare ar trebui sa vina ca o celebrare a frumosului interior, ca o recompensa, ca un bonus. Pentru ca frumosul, armonia, echilibrul si fericirea sunt in noi, ne nastem cu ele si sunt in fiinta noastra.
Desi eram hotarata sa scriu putin si la obiect, inchei fericita pentru ca manutele au scris liber si sincer si va doresc sa incepeti noul an cu gandul la voi, sa va puneti pe lista dorintele si sa primiti in dar imipliniri de vise si prajituri cu ravas.
La multi ani!