Cum dezvat copilul de mancatul la televizor?

Sa ne jucam la masa. sursa foto: pexels.com

Nu stiu cum de ne-am ferit de asta, probabil ca totul a pornit de la faptul ca am vrut sa protejez canapeaua alba din living si am limitat toate activitatile legate de mancare la zona bucatariei, dar cert e ca am scapat de “cum dezvat copilul de mancatul la televizor” si acum am timp sa ma ocup de cum il dezvat de Continue reading “Cum dezvat copilul de mancatul la televizor?”

Multumesc, Ikea, pentru tocanita

Am fost la supermarket si am cumparat o legatura de patrunjel si una de marar. Visam la o salata taboule si la una cu varza. Dupa trei zile, am mers iar si am cumparat alte doua legaturi. Am ajuns acasa si… ce sa vezi?…cele din frigider deja se uscasera. Le-am aruncat si le-am inlocuit cu cele proaspete. Dupa alte doua zile, am plecat la tara si de acolo am luat un manunchi proaspat de patrunjel si marar. Ce credeti ca s-a intamplat cu
Continue reading “Multumesc, Ikea, pentru tocanita”

Desert cu vanilie, fructe si nuci, fara zahar sau alti indulcitori

 

Am mari dificultati in a intelege de ce se adauga zahar la un desert care contine multe fructe. Fructele contin fructoza. Cele mai multe fructe sunt dulci. Cele mai multe fructe sunt super gustoase.

De ce, atunci, ai vrea sa acoperi aceste gusturi minunate cu traditionala “ceasca de zahar”? Si de ce ai vrea sa mananci ceva mai dulce decat niste fructe deja dulci? Enigma mea include aici si mierea, siropurile de artar, agave si altele. De ce mai e nevoie de ele daca ai multe fructe in reteta?

N-am sa raspund pentru ca nu stiu.

Dar stiti ce am sa fac?
Am sa fac un desert fara zahar sau alti indulcitori. Si am 3 motive super strong pentru asta:

Continue reading “Desert cu vanilie, fructe si nuci, fara zahar sau alti indulcitori”

Cum am petrecut 6 zile fara carne

 

Ok, recunosc, sunt un om carnivor. Si nu inteleg de ce, dintr-o data, asta ma face sa ma simt usor vinovata. Habar n-am ce s-a intamplat. S-o luam cu inceputul: eu, bebelus aflat la inceput de diversificare sau ceva pe-acolo, oricum, omulet cu doi-trei dinti, printre primele cuvinte pe care le lansez in univers
se inalta tantos ( a se citi tzantzos) suavul “cane”, substitutor pentru “carne” si adesea pronuntat din gat, cu accente grave spre horror. Parintii isi amintesc de racnetele care insoteau acest cuvant si de cum se chinuiau sa inlocuiasca carnea pe care o solicitam in special in toiul noptii, cu orice altceva gen biscuiti, branza, legume. Na, pe vremea aia, carnea era lux si nu aveau mezeluri in frigiderul minuscul pe care nu-mi amintesc sa-l fi deschis eu decat pe la 10-11 ani. Probabil pentru ca nu avea carne in el.
Asa s-au scurs multi ani. Vreo 30. Si. Pana cand, goana mea dupa carne s-a domolit subit. Dupa vreo doua saptamani in care am testat regimul Montignac si am facut exces de carne si lactate ( din vina mea, ca regimul nu te indeamna la asta!), pur si simplu am simtit sa fac o pauza. Si nu oricum. Prima zi a fost chiar in weekend, cand ne-am strans la un gratar, iar eu, pentru prima data, am mancat doar ciuperci cu rosii coapte. Si a fost super! Asa de mult mi-a placut, ca am continuat toata saptamana, iar zilele au trecut, culmea, la fel ca si pana atunci. Nu s-a oprit timpul, nici inima mea, ba din contra. Dupa cele 6 zile ma simteam energica, mandra si fresh. In mare, am mancat doar paine de secara, seminte crude,migdale, nuci, fructe si legume proaspete, branza si tofu, dovlecei copti, fasole verde, salate…nici nu mai stiu, in general chestii simple, usor de preparat. Ideea e ca nu am simtit nici o nevoie de carne si m-am simtit excelent.
In schimb, in ziua a 7-a, iar am fost la gratar. Si desi venisem cu de toate de acasa (conopida, sfecla, ciuperci, vinete), pe masura ce vorbeam cu ceilalti despre pauza mea de carne, pofta mea de carne crestea. Probabil si pentru ca tot vorbeam despre asta. Am inceput sa ma simt vinovata, pe de o parte pentru ca pofteam, pe de alta parte pentru ca nu-mi ascultam corpul, iar pe o alta parte pentru ca tot afirmasem ca nu voi manca deloc carne si fix asta vroiam sa fac. Si asta am si facut. Si a fost ok.
Azi e ziua a 8-a. O noua zi fara carne. Nu stiu ce va fi. Sper sa invat sa imi ascult corpul mai bine. Cert este ca aceste prime zile fara carne din viata mea de adult au fost la fel ca si celelalte, doar ca mai usoare si mai pline de prospetime si de arome nealterate. M-am bucurat sa simt gustul fiecarui aliment, fara a-l umbri cu cel al carnii care tinde sa acopere restul aromelor dintr-o farfurie.
Nu mi-am propus nimic.
Sa ramanem fideli noua insine! O noua saptamana incepe.