Cum e cu autenticii?

Am observat ca in ultimul timp am tot folosit cuvantul “autentic” vorbind despre oamenii din jurul meu. Nu stiu de unde aceasta noua pasiune. M-a apucat la o nunta. Am zis ok, asa e la nunta, mai vezi pe cineva, iti mai dai cu parerea, dar deja vad ca ma tine cam mult si in seara asta am zis sa ma opresc un pic ca sa-mi dau seama daca macar eu stiu ce vreau sa zic cu autenticitatea asta.
Pentru inceput, as vrea sa definim termenul. Cam ce-ar putea sa insemne? Un om e autentic daca…este sincer? daca este deschis? daca este el insusi…indiferent de cum e el? daca este constant? daca manifestarile sale il reprezinta cu adevarat…daca nu isi ascunde personalitatea si sentimentele? Cred ca am incropit o definitie:) Deci sa fii tu insuti, in mod cat mai constant, sincer fata de tine si fata de ceilalti. Bun. Am vazut oameni autentici. Nu neaparat mi-au placut, dar m-am bucurat sa ii intalnesc, sa ii cunosc, sa ii observ. Pentru ca erau autentici. Pe sistemul “cam ciudat… dar autentic :)”. Dar am vazut si oameni care nu erau autentici. Care isi schimbau dispozitia, expresiile, discursul si principiile intr-un amalgam din care n-am mai inteles nimic. Si nu mi-a mai placut. Chiar daca nimeream persoana intr-un moment de dispozitie buna, faptul ca simteam ca acea dispozitie nu o reprezinta in totalitate, gandul ca poate fi un rol, o masca, o deturnare a atentiei, ma facea sa ma simt inconfortabil. De ce? Pentru ca ne place sa stim la ce sa ne asteptam de la cei din jurul nostru. Pentru ca vrem sa cunoastem, sa avem elemente constante in viata noastra, sa ne putem crea asteptari care se se si implineasca…Pentru ca vrem sa stim ca daca ne vedem cu “Ana” o sa stam la vorbe pana dimineata, daca e “Maria” o sa radem cu pofta, daca e ” Ioana” o sa filozofam. Si nu ne place cand o chemam pe Ana in vizita ca sa ne descarcam sufletul, iar ea o tine numai in glume si radem , dar nu de glume aveam nevoie.
Exista si alta perspectiva?
Am putea crede ca nu ne plac “ne-autenticii” pentru ca avem o nevoie de control? Pentru ca nici noi nu suntem autentici intotdeauna? Pentru ca ar trebui sa acceptam ca fiecare are dreptul sa fie in ce fel vrea, cand vrea si cum are chef, ca nu putem eticheta oamenii in felul asta, limitandu-le astfel personalitatea…? Ca insusi amalgamul de stari, dispozitii, principii si schimbari poate fi un semn de autenticitate? Ca noi suntem cei care trebuie sa ne adaptam la situatii si nu sa plecam cu atat de multe asteptari la o intalnire?
Sau sa faca fiecare ce vrea si norocul celor care se sincronizeaza?
Sau…sa fie oare vorba de intentie? Inclin sa cred ca a judeca “autenticitatea” doar dupa manifestarile exterioare ne poate duce la o concluzie incorecta sau nedreapta si cred ca intentia este chiar elementul cheie. Sunt azi , in acest moment, ironic pentru ca: asa sunt eu? asa vreau sa fiu pentru ca celorlalti le place sa fiu asa? pentru ca simt nevoia sa exprim ceva in modul asta? Cred orice varianta de raspuns care nu are legatura cu conformarea pentru a fi aprobat de ceilalti poate fi considerata ok . Si cred ca asta m-a si deranjat in cazul persoanelor pe care nu le-am considerat autentice: faptul ca aveam senzatia ca totul era facut pentru public.
Dar este de inteles. Cu totii avem momente in care nu suntem autentici, momente in care nevoia noastra este sa fim acceptati de ceilalti. Si este OK. Atata timp cat nu duce catre un dezechilibru, atata timp cat nu ajungem sa ne ascundem sistematic personalitatea, parerile si sentimentele doar de dragul celorlalti.
Concluzii:
1. Ma bucur ca scriind am reusit sa imi clarific lucrurile si am reusit sa flexibilizez termenul “autentic”pentru mine. Pentru ca am adesea tendinta de a cataloga, de a crede ca ori esti asa ori nu esti. Gandirea alb-negru.
2. Un om nu este 100% autentic sau 100% “ne-autentic”. Trecem de la o faza la alta in functie de situatie, de interlocutor, de nevoi, de chef.
3. Idealul meu ramane echilibrul. El, in general, dar si la acest capitol.
4. Putem face multe exercitii de flexibilizare incercand de fiecare data sa ne raspundem la intrebarea “poate fi si altfel?”.
5. E loc si de interpretari mai bune. Ne mai gandim, mai analizam, mai observam. Astept parerile voastre. Autentice 🙂


sursa foto: http://margiewarrell.com