Sa visezi ca poti schimba lumea …..

” Daca mai sunt oameni fericiti pe strada, inseamna ca lumea e inca locuibila”
Ma simt extrem de agasata in ultima vreme. Pe de o parte, simturile mele sunt asaltate de stiri negative din toate partile, in special prin mass-media, bineinteles. Morti, ucisi, sinucisi, raniti, corupti, inculti. Prin ochii televizorului, lumea devine automat un loc oribil, periculos, unde nu exista siguranta si care e  plin de suspiciune, frica si neincredere. Pe de alta parte, o multime de voci publice sau mai putin publice ma intoxica cu lamentarile lor fata de aceasta invazie de stiri negative. In traducere, “vai ce oribil e ca stirile sunt oribile”. Si atat. Discutiile nu merg mai departe, in cel mai bun caz se ajunge la o nostalgie pentru epoci de aur pe care, de altfel, nimeni dintre cei care le evoca nu le-a trait. In acelasi timp, exista multitudinea de carti de dezvoltare personala si autorii lor, care parca te fac sa crezi ca exista o speranta, dar carora le vin de hac vocile care spun ca totul e o conspiratie care sa ne faca sa nu ne mai razvratim si sa devenim niste legume. Azi pur si simplu m-am saturat de toata aceasta lupta si am plecat la o plimbare cu masina. Am mers incet si am incercat sa privesc cat mai mult in jurul meu. Pe sistemul, cand nu mai stii pe cine sa crezi, incearca sa vezi cu ochii tai.
Vreti sa stiti ce am vazut? Incredibil…foarte multi oameni happy. Nu zic ca atinsesera nirvana, insa pe chipurile lor, in secundele in care eu am apucat sa-i vad, se citea calmul, linistea, speranta, placerea. Am mers  mult printr-o zona marginasa a orasului si cei care puteau fi vazuti pe strada erau muncitori, vanzatori, oameni  care aveau o zi libera si trebaluiau prin curte sau pe la porti, oameni care veneau de la cumparaturi si tot asa. Poate ca la nivel macro, statisticile nu sunt prea bune, insa la nivel micro, adica cel in care traim efectiv, lucrurile nu mi-au parut deloc rele. Unii oameni zambeau, altii erau in pauza de la munca si mancau, spuneau glume si se uitau dupa fete frumoase. Altii munceau in ritm lent, nimeni nu parea sa se grabeasca si nimeni nu parea disperat.
Poate ca nu vom gasi in fiecare zi aceste resurse pe strada, desi v-as propune sa facem un exercitiu si sa incercam sa ne uitam efectiv la oamenii din jurul nostru si  sa numaram chipurile vesele sau senine. Cand le vom gasi si sunt sigura ca le putem gasi oriunde, vom intelege lumea in propriul nostru mod si vom vedea cu ochii nostri ca totusi aceasta lume in care traim nu este nici atat de oribila, nici atat de disperata, nici atat de bolnava precum credem. Ca poate problema e in fiecare dintre noi, in perceptia noastra. E posibil sa fie asa, nu? Si daca da, de ce nu acceptam toti asta? Poate lumea ar fi un loc mai fericit. Ei bine, cred ca nu acceptam asta pentru ca atunci ar trebui sa acceptam si faptul ca solutia este tot la noi, la fiecare dintre noi. Dar e mult mai usor sa stai deoparte si sa spui” ce oribil e!”,  decat sa iti asumi rolul in societate si sa incepi sa actionezi , in primul rand cu tine, in universul tau, in viata ta.
Recunosc, eu sunt din tabara celor care cred in lucrurile bune, celor care vor sa se dezvolte personal, care actioneaza si reactioneaza.
Insa indiferent de ce parte ai fi, cred ca dupa lamentarea obligatorie, ar fi bine sa urmeze si intrebarea” ok, acum ce facem?”.
To be continued…

Free Hugs si Vitamina C

Part I.
Sunt racita. Da, stiu , e cald afara si mai e si vorba aia ca numai prostii racesc vara..sau iarna, dar cert e ca de vreo doua saptamani sunt racita. C-o fi de la dormitul cu geamul deschis si aerul conditionat sau c-o avea vreo legatura cu faptul ca am reusit sa strang ceva dezamagiri de pe la prieteni, asta nu mai stiu. Si nici nu mai am chef sa analizez asa ca apelez la varianta de rezerva a bunicilor care, indiferent daca te doare capul, maseaua, o mana, spatele sau sufletul, spun:” o fi de la curent, maica”J. Oricum ar fi, in loc de vitamina C pentru suflet, am citit in disperare si am incercat sa inteleg faza cu imperfectiunea situatiilor din viata.  
Nu pot sa zic ca mi-a reusit in totalitate, dar am indulcit cumva lucrurile si am aflat lucruri super interesante…cum ar fi ca avem nevoie de minim 4 imbratisari pe zi. Cool, huh? Si asta doar pentru a ne mentine nivelul minim de afectiune. Pentru upgrade, avem nevoie de 12 imbratisari pe zi. Acum, nu stiu cat o fi de demonstrata aceasta idée, insa eu o cred si chiar am inceput sa fiu atenta la asta. Chiar si eu, care ma credeam o mare lipicioasa, tot simt nevoia de un plus de entuziasm la acest capitol. 
Poate ca suntem noi mai padureti, mai ales noi cei din mediul urban, poate ni se par prea desprinse din filmele americane aceste imbratisari, insa dupa ce am testat experienta cu noul meu ochi critic si informat, garantez ca o imbratisare la timpul ei functioneaza neasteptat de bine, iar daca multiplici cu 12 esti deja la super inaltime. Principiul este simplu: imbratisarea este primul gest de afectiune pe care il primim cand venim pe lume, fie ca suntem luati in brate de mama sau de cineva din personalul medical, iar din punct de vedere fizic, imbratisarea detensioneaza muschii si elibereaza o parte din excesul de energie/furie care ni s-a acumulat in corp.  
Sper ca v-am convins sa va deschideti bratele mai des. 
O sa primiti si o sa oferiti in acelasi timp, iar asta nu poate fi decat de bine!

Part II. 
Daca la primul capitol nu am avut un succes total, ceea ce mi-a reusit 100% a fost experienta cu vitamina C pentru ten. Sa nu credeti ca el nu a suferit odata cu mine, doar ca aici a fost mult mai simplu. Am urmat, timp de 10 zile, un tratament pentru ten de la The Body Shop: Vitamin C Facial Radiance Powder Mix- tratament de iluminare a tenului. Ieri s-au incheiat cele 10 zile, iar concluzia mea este ca a meritat. Am primit, odata cu produsul, un continut vitaminizant, o piele mai radianta, un aspect proaspat si sanatos al tenului, mini-sedinte de masaj obligatoriu al fetei si, preferatul meu, un mic ritual care mi-a transformat pentru 10 zile rutina ingrijirii zilnice.
Ce mi-a placut (ordinea nu e relevanta):
  • Ambalajul si utilizarea extrem de usoara: vitamina C se elibereaza din capac, se agita si apoi se aplica continutul in fiecare zi, inainte de crema hidratanta.
  • Textura usor uleioasa a serumului, dar care se absoarbe uimitor de rapid prin masajul cu miscari circulare la nivelul decolteului si al fetei (eu avand tenul mixt)
  • Continutul bogat, imbogatit cu 5% vitamina C pura, extract de camu camu-sursa naturala de vitamina C si aloe vera obtinuta prin programul Community Fair Trade din Guatemala.
  • Modul in care imi zambea fata in fiecare dimineata pentru ca efectul s-a vazut din primele zile: luminozitate, revitalizare, energizare.
  • Ideea ca fac ceva mai mult pentru sanatatea tenului meu, plus cele cateva minute doar ale mele la fiecare final de zi
  • Faptul ca dureaza doar 10 zile, ceea ce mi-a dat mult mai multa determinare si disciplina in aplicare.
Ce nu mi-a placut:
  • Un baiat de la un magazin The Body Shop mi-a zis sa il folosesc seara, inainte de somn si de-abia dupa cateva zile am citit pe prospect ca se aplica si dimineata, astfel ca am aruncat o treime din produs.
  • Nu este destinat tenului foarte sensibil. Nu stiu de ce, probabil e prea concentrat, dar ar fi bine sa existe o varianta si pentru tenul sensibil. Eu am un ten usor sensibil si nu am avut nici o problema.
De stiut:
  • Tratamentul este indicat doar de 2-3 pe an.
  • Dupa cele 10 zile, produsul trebuie aruncat, indiferent daca ati sarit o zi sau credeti ca inca arata bine continutul. 
  • Lista de ingrediente: water, propylene glycol, glycerin, peg 8, ascorbic acid, peg 7, glyceryl cocoate, olive oil peg 8 esters, peg 32, peg 40, hydrogenated castor oil, phenoxyethanol, panthenol, sodium benzoate, fragrance, disodium edta, linalool, aloe barbadensis leaf juice, limonene, benzyl benzoate, myrciaria dubia fruit extract, hexyl cinnamal, citronellol. Pret: 73 Lei

PS: Va doresc o toamna insorita, plina de imbratisari calde si alegeri inspirate!